Necrofilie- Delia feraru

Primul cadavru pe care l-am iubit
A fost cel al tăcerii.
De acolo a început necrofilia mea.
Am iubit cu disperare
Toate sicriele lui Bacovia,
Tot negrul lui aburind
Lăsându-mă albă si moale
Ca Florile Răului.
Fiecare zi se năştea
Din pântecul meu,
Eu însămi taiam cu mândrie
Cordonul ombilical de lumină,
Lăsând lumea în haos,
Totală anarhie şi ceaţă.
Târguri prea tiste să plângă,
Oameni prea morţi să trăiască,
Poeţi prea beţi ca să scrie,
Negru prea alb ca să doară,
Alb mult prea negru să strige.
Bacovia zeu,
Eu necrofilă de versuri.
(Delia Feraru)